Monografie

Satul actual Sadoveni, numit până în 1948 Stroici, s-a format pe marginea de est a vechii moşii Hriţeni, pe care, de-a lungul timpului au fost mai multe aşezări; câşle, odăi sau sate mici, formate din locuinţele lucrătorilor pământului, care au dispărut, uneori odată cu stăpânul temporar, alteori prin strămutare într-un sat mai mare, unde îşi avea curtea boierul, care a cumpărat succesiv alte părţi ale moşiei stăpânite de boiernaşi mărunţi.

Satul Stroici s-a format în jurul conacului lui Gh. Stroici, prin strămutarea locuitorilor din satul Volovăţ, situat anterior la circa 1.500 m sud-est de Hriţeni şi doi km jumătate sud-est de Manoleasa, pe dreapta drumului Manoleasa-Ripiceni; unul dintre ultimii strămutaţi fiind Constantin Maloş, ca şi o parte din fostul sat Hriţeni.

Satul Volovăţ a fost odaia de pe partea moşiei Hriţeni aflată în 1774 în stăpânirea unui negustor Lupaşcu[1], numindu-se Odaia lui Lupaşcu în 1801 şi Volovăţul lui Boldişor în 1803[2].

Începuturile satului Stroici se regăsesc în Odaia lui Gh. Stroici, din 1830[3], Volovăţul Stroici, în 1864, 1866 pe moşia lui Manole Stroici, Stroiciul, în 1900-1912.

În 1864 este menţionată strămutarea sătucului Volovăţul lui Lupaşcu în satul Volovăţu Stroici[4].

În 1912 satul Stroici era al doilea, după numărul locuitorilor, din cele zece sate ale comunei Manoleasa, având 108 case, 105 locuite, 110 familii cu 444 locuitori[5].

Cel dintâi reprezentant al familiei Stroici, stăpân în moşia Hriţeni, a fost Gheorghe, maior, apoi fiul său Manole (Manolache), care măreşte moşia prin cumpărări atât în moşia Hriţeni cât şi în moşia Domoşeni (Manoleasa de astăzi). De la Manole, moşia trece în stăpânirea fiilor săi Gheorghe, care avea conacul la Stroici, şi Constantin, care locuia la Hriţeni (mort în 1912 fără urmaşi), care stăpânise şi o parte din vestul moşiei Domoşeni.

De la Gheorghe Stroici moşia trece în stăpânirea fiului său Barbu (Puiu), care o stăpâneşte, în parte, până în 1946. Partea din moşie care a fost în stăpânirea lui Constantin Stoici trece în stăpânirea fiicei lui Gheorghe Stroici, Marta, căsătorită cu Boldur Lăţescu.

La împroprietărirea din 1919-1922 în moşia lui Stroici au primit pământ numai localnici.

Biserica, din marginea de sud-vest a satului Stroici, a fost construită cu cheltuiala lui Gheorghe Stroici şi a soţiei sale, fiica lui Gh. Hasnaş, cu ziduri din cărămidă pe temelie de piatră, în 1895-1896. Primul preot a fost Gheorghiu, după care urmează ginerele său, Buţureanu.

Şcoala din satul Stroici s-a înfiinţat în anul 1920 şi în anul următor s-a construit local propriu, din paiantă, în vecinătatea sudică a bisericii. La început şcoala a funcţionat în casele sătenilor T. Ştefan şi apoi Purice, cu învăţătorul Mihai Ştefănescu, din Ripiceni.

În anul 1940 se dă în folosinţă un alt local de şcoală, cu patru săli de clasă, din chirpici de lut, pe temelie de piatră, actualul cămin cultural, Şcoala Veche. În anul 1974 se dă în folosinţă un local nou de şcoală etajat, cu opt săli de clasă. În perioada 1920-1974 şcoala funcţionează cu clasele I-IV, apoi cu clasele I-VIII până în anul 1990, când rămâne iarăşi cu clasele I-IV. În prezent şcoala funcţionează cu clase simultane, cu două posturi didactice.